Impresii post întâlnirea cu USR

Pe 4 august am fost la întâlnirea USR cu simpatizanții din Bistrița. Cu 2 zile înainte îmi exprimam dezaprobul și lipsa de speranță față de potențialul referendum pe care-l anunțase Clotilde în sectorul 1 (vedeți aici: https://www.facebook.com/m.chereji/posts/10205238180233205). Îmi retrag cuvintele (cele despre lipsa de speranță. Principiile mele tot astea sunt), și o să-nțelegeți de ce în cele ce urmează:

• Marele talent al lui Clotilde nu e să te facă să vezi în ea sau în Nicușor vreun lider providențial (idee în care mi-am pierdut oricum de mult interesul, și de care mi-e absolut frică de când cu declarația lui Trump cu "I alone can fix it") ci să vezi că providența e în tine (oricât de desuet ți s-ar părea conceptul de providență) și în cel de lângă tine (chiar dacă îți dai seama că tot ce împărtășești cu cel de lângă tine e o dorință să vezi o Românie mai bună). Sentimentul e unul ciudat, personal nu l-am mai simțit de când mi se zicea când eram mic că poți fi orice îți dorești, dacă muncești destul pentru asta. Un amestec de anxietate, frică și speranță.
• Societatea românească (ca toate societățile vestice, omg facem parte din societățile vestice) e extraordinar de divizată, pe linii economice, sociale, geografice, etnice, demografice. Și e ok. Așa o să tot rămână, și nu putem convinge pe toată lumea că o ideologie sau cealaltă ne va duce către bunăstarea generală. Poți convinge câteva procente, dar niciodată o țară întreagă.
• Ce putem face, în schimb, e să ne adunăm sub o umbrelă a celor care doresc să slujească în cel mai sincer și dezinteresat mod poporul. Fie că credem în piața liberă și nestingherită, fie că credem în controlul statal, fie că suntem laici convinși care doresc ca nici un sfanț din banii lor să nu fie cheltuiți pe biserici, sau că dorim o construcție susținută din bani publici care să rivalizeze ca și dimensiuni (dacă nu ca bun gust) orice catedrală sau moschee din lume, putem să cădem de-acord că aceste măsuri trebuie luate în mod democratic, și că banii publici trebuie distribuiți într-un mod transparent și eficient.
• O să fie foarte greu. Mi-am dat seama din această seară: spiritele se-ncing ușor atunci când concepțiile de bază asupra a ceea ce-nseamnă un partid sau o societate corectă îți sunt puse la-ndoială, când reperele morale ale celor din jur îți par la fel de depărtate ca polii magnetici.
• Trebuie, în fiecare moment, să-ți aduci aminte că e mult mai frumos ca dezbaterile pur ideologice să se-ntâmple în parlament și că partidele care există în acest moment nu oferă vreun model demn de urmat și că prioritatea societății românești nu e vreuna ideologică ci una transpartinică: o democrație reală, care include dezbateri cetățenești adevărate, relevante, un sistem judiciar independent și cât mai eficient, o descentralizare și debirocratizare care să facă oamenii să se simtă mai apropiați de administrațiile locale. După ce aceste lucruri sunt îndeplinite, ca s-o parafrazez pe Clotilde, putem să ne strângem ideologic de gât prin parlament :)

Eu sunt, momentan, convins că avem o minimă șansă. Care ține de fiecare dintre noi. Nu să croim România după imaginea pe care o avem fiecare în cap (pentru c-ar fi 18 milioane de Românii), ci să croim o Românie mai puțin coruptă, o Românie mai apropiată de cetățean.

Știu că sună idealist și cheesy și toate atributele care nu ar trebui să le expui în politică (sau în viață, după unele concepții), dar o viață trăită doar în scepticism și pesimism mi se pare o viață care nu merită trăită și o Românie condusă doar din inerție nu merită locuită.